Bruce Lee burger si coaste cu Jack Daniels la TGI Fridays, Enfield, Londra.
Mai repede decat un restaurant, TGI Friday ii un local. Un brand. Cu peste 350 de locatii globale (in 2011), decor si mancare in stil American, “galagios”, colorat, televizoare, muzica, reclame.
Desii am fost de cateva ori pe la ei inca n-am scris nimic despre TGI. N-am avut de ce. Pentru ca n-am vazut pe meniu nimic special, pana acum. Despre Bruce Lee burger zic. Daca-i sau nu special, (pentru mine) scrie mai jos.
In primul rand nu stiu cum sa consider acest Bruce Lee burger din punct de vedere al pretului. Nu-i un burger de £0,99 de la McGheorghe, nici un “Glamburger” de $2,000 (cred ca cel mai scump din lume), ii un burger…inclusiv cu cartofi prajiti de £11,49.
Daca face sau nu banii astia…greu de stabilit. Buzunarul fiecaruia si perceptiile sunt diferite…va las pe voi sa stabiliti asta.
Asa ca am comandat acest Bruce Lee burger cu anticipatie si trepidatie. M-am intrebat inainte, vazand lista de ingrediente…
Lista pe care o traduc aici: “Coleslaw asiatic picant, taietei asiatici crocanti, jalapenos, felii de ardei iute rosu, seminte de susan prajite, sos Sriracha iute si maioneza cu ardei iute”.
M-am intrebat asa in gandul meu, ce-i cu burgerul asta? Prezinta oare calitati care ar trebui sa le prezinte, spunandu-si “Bruce Lee burger”?
- Ii “uscat” si “rau”?
- Ii “rapid” si loveste bine cu piciorul?
- Ceilalti burgeri tremura cand aud de burgerul care stie Kung-Fu?
- Ii chinez?
- Sa fie oare mort precum marele maestru?
Chestiile astea ma framantau in timp ce asteptam sa apara chelnerul cu mancarea si sorbeam agale din borcanul cu bere Becks. Adica, sa fie burgerul asta asa de bun incat sa-mi aduca aminte de scena in care Bruce Lee ii rupe mana lui Chuck Norris?
Sa fie mai bun decat filmul “The Way of the Dragon”? Sau o inscenare futila, o perdea peste ochii mei…
Sa trec repede peste chestiile usor de comentat, cartofii prajiti o idee cam sarati direct de la bucatarie, maioneza cu ardei iute nu a fost prea iute (deloc adica), nu-s importante asa ca nu am bagat de seama.
Acum burgerul. In primul rand am incercat (degeaba) sa-l comad mediu, in loc de bine facut. Asa-i politica companiei, trebuie bine facut din cauza la sanatate…M-am resemnat. Apoi, dupa cum se vede din descriptie, si imaginea de mai sus, are destule ingrediente iuti.
Numai ca n-au fost iuti. Deci, desii a fost “uscat”, adica nu gras, n-a fost “rau” deloc. Rapid? Da, l-am mancat destul de rapid, ca nu a fost un monstru de burger, mediu asa…Iar, nu loveste deloc, adica aproape ca a fost berea mai picanta decat burgerul.
Alti burgeri poate tremura cand aud de el. Poate continua sa tremure cand il vad. Insa n-au de ce. Burgerul asta stie mai repede Feng-shui decat Kung-Fu. Arata cum arata, il cheama cum il cheama, dar la final nu loveste deloc bine.
Cat pentru ultimele doua intrebari, Chinez nu-i. Ca-i burger. Niste sos, niste taietei crocanti si un nume nu-l fac chinez. Insa, Bruce Lee burger nu-i mort. Inca.
Poate nu-i cel mai “mortal” burger pe piata, poate nu-i cel mai rapid sau mai rau, si cu cateva chestii adaugate (in mare si esenta mai multe chestii picante, sau in cantitate mai mare) poate fi un burger excelent. Pana atunci, ii numa un burger bun, si un burger care sigur nu-l va bate pe burgerul Chuck Norris cand s-o inventa el…
Coastele, coaste de purcel glazurate (dublu) cu sos Jack Daniels, puteau fi mult mai moi si mai “umede”. Mai mult sos pe deasupra. Dupa parerea mea, am mancat mai bune si la jumate pretul intr-un pub local. Cam atat despre ele si despre asa numitul “Bruce Lee burger”.
Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu sau si pe Google+
Copyright secured by Digiprove
Lasa un comentariu: