La restaurantul “To Spitiko” am ajuns in urma unei invitatii a unor prieteni ce-s sarbatoareau cununia civila cu o masa festiva. Am mai poposit eu pe la ei cu ceva ani in urma, cu alti prieteni, dar atunci s-a lasat cu ouzo, bere Keo multa si vinuri grecesti, de-am si uitat ce-am mancat.
Meniul setat, tip grecesc, a fost mai usor de preparat pentru o masa mare, asa ca toata lumea a primit la fel si acelasi meniu. Restaurantul Spitiko in sine un local mic, 15 poate 20 de mese, destul de stramt, dar fiind luni si fara multe programari a fost destul loc, pana si pentru dans.
Muzica a fost ba greceasca, ba englezeasca, ba romaneasca, avand un chelner roman care sigur avea mancarimi la degete de umbla tot la 30 de secunde la “aparat” si schimba daca credea el ca nu ne place o piesa. Dar mancarea e de baza aici, despre aia scriu azi.
Bineinteles, dintr-un meniu grecesc nu lipseste aperitivele “mezze”, si am fost “bombardati” de la inceput cu ele, salata de vinete, icre (taramosalata), salata de rosii cu couscous, fasole “uriasa” in sos, cartofi cu crastaveti, masline si ardei semi-iute, castraveti cu iaurt (tzatziki).
A urmat apoi tot aperitive la gratar, tot grecesti, branza haloumi, sunca lountza, carnati loukaniko si ciuperci la grill. Nu-i nimic de bagat de vina aici, sunt chestii pe care le primesti in orice restaurant grecesc de pretutindeni. Vinul si berea a curs, cognacul la fel, lumea aproape ca se saturase deja dar au unmat si altele.
Fructele de mare, respectiv crevetii la grill si inele de calamar prajite in ulei. “Sarmalele” grecesti in frunza de vita cu carne de porc si orez stropite cu un sos de rosii s-au alaturat unor mari chiftele (kofte) dintr-o amestecatura de carne care pot sa zic ca mi-a scapat (porc-pui-miel la un loc poate), condimentate si cu aroma de scortisoara si inecate intr-un sos de rosii cu ciuperci.
Astea din urma pot zice ca nu prea au avut trecere, nici macar pentru mine, cred ca aroma de scortisoara a avut ceva de a face cu faptul asta, precum si textura carnii foarte moale, si in afara de aia, lumea era destul de plina. Unii, pe toti nu i-am vazut.
La final au aparut (eh, pentru cine mai putea) platouri mari cu kebeburi de pui si porc, precum si cotlete de miel la gratar, pe langa boluri mari de salata greceasca cu fetta. N-am reusit decat doua mici cotlete (erau legate la un loc) de miel, suculent si gustos, bine facut, dar dupa standarde mediteraneene, mai mult facute decat ne-facute, le preferam mai roz. Au fost bune oricum.
A mai curs vin si cognacuri, s-au mai facut poze, s-a mai dansat. N-am apucat la tort (desi l-am gustat a doua zi), am plecat destul de devreme, reusit, dar sigur nu produs de greci la Spitiko.
O experienta placuta la Spitiko in general, mancare multa ca de obicei, singurul fapt care-l vreau sa spun ca roman in incheiere e: “Unde-i frate zama acra de final?!” 🙂
Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu