Catlane. Ceaune. Acelasi.
Cand Uica Mihai ma invita la cate o “parangeleala”, incerc de fiecare data sa fiu prezent. Fie ca zbor direct de la Londra sa fiu cu el in echipa la Campionatul de gatit, ca merg de la Blaj sa inauguram un gratar nou si sa “zdrobim” niste vinuri de pe Tarnave, ca “incorporam” multe afumaturi intr-un ceaun cu fasole pentru niste oameni de treaba la Buzias, sau ca plec dimineata la 4 sa ajung la Arad si sa fiu de ajutor la Festivalul Catlanelor care l-am “efectuat” saptamana trecuta. Si cand mai dai si de niste oameni de treaba pe langa, aia-i un adevarat bonus.
Catlane, pentru aia care nu stiu, sunt ceaune. Asa ca, doar pentru a mentine ordinea in pagina asta, o sa-i zic catlan, ca de acum stiti ce-i.
Ne-dormit bine de cateva zile si cu ochii (probabil) incercanati, mi-am facut o cafea amara si fara zahar inainte de plecare, si care doar dupa ce am baut-o mi-am dat seama ca a fost extrem de slaba si fara nici un folos.
Am plecat la drum la 4 si ceva dimineata, si dupa o escala la Timisoara unde mi-am lasat in grija “pachetul” (adica pe cutulache, pe care n-am avut cum sa-l car dupa mine) la niste prieteni, am zburat inca 50km pana la strandul Neptun in Arad sa-i dau la Uica o mana de ajutor cu catlanele.
Oameni de treaba, au ajuns desigur inaintea mea, si standul era deja facut, focul aprins, carnea pe jumatate taiata deja, legumele la fel. Uica al meu, a tocat zeci de kile de legume cu o seara inainte, si dupa cum arata (ca-i chipes si frumos el de obicei oricum) era vioi si plin de viata, ceea ce nu avea nimic de a face cu tuica consumata cu o seara inainte, si din care (a mai ramas ceva desigur) am baut si eu asa o molecula sa nu zic nu.
Ca doar cu molecule ma tratez cand conduc.
Am tocat carnea, sa fi fost cred vreo 30 de kile, dar Uica va zice el pe blogul lui mai multe, la fel si cu retetele la ceaunele pe care le-am facut, ca doar el stie ce condimente si ce cantitati a pus…aia daca mai stie. Oricum in mare, o sa va dati voi seama.
Am facu poze, am amestecat in catlan, ne-am dat cu parerea despre sare si piper, foi de dafin, paprica iute si cantitati de bulion. Am facut cuburi cartofii.
Am taiat un sac de varza pe o mandolina uriasa pe care se taia o varza intreaga deodata in mai bine de 5 minute. Acuma sa nu credeti ca doar io am facut astea. Am avut echipa bazata, cu pasiune si dedicatie pentru mancarea buna.
Focurile au mers din plin, setea ne-am stins-o (majoritatea dintre noi si aici nu il includ pe Uica, care avea sofer inapoi pana la Buzias) cu bere fara a…(parca mi si greu sa scriu dapoi sa beau, stiu ca radeti acum dar asta este).
Uica a semnat autografe pe cartile lui, pe care le puteti comanda pe email de la el direct, m-am intalnit cu buni prieteni, Diana si Cristian Borod (aka Bucatar Maniac, si care tot sper ca-mi pune si mie un link pe site la el pana la urma) ( 😛 ), mi-am facut prieteni noi, reali si pe Facebook.
S-au facut cozi lungi la catlane, lumea a venit ademenita de mirosuri puternice si imbietoare, cu caserole sa ia portii multe si pentru acasa, cu rabdare sa astepte la coada pana s-a “dat startul” la servit, mai bine de 45 de minute in coada.
Am servit sute de portii (Uica site mai bine cate, ca n-am avut timp de numarat), catlanele s-au golit rapid si am vazut lume multumita (desi nu poti sa-i multumesti pe toti) si blide goale.
Din pacate n-am putut sa stau ca sa facem un “carnilej” mai mare, a trebuit sa ma intorc in graba la Timisoara, asa ca mi-am luat ramas bun, straita in spinare si m-am urnit, nu fara parere de rau, inapoi.
Oameni buni, va multumesc pentru participare, pentru prietenie, pentru starea de bine, pentru primire. Multumesc Atti si Joseph (doctorul de “ginti”) pentru imaginile care le-ati facut, multumesc “fochistului” nostru, salutari Nelule, Uico, pentru voia buna salutari lui Vali Balint (bucatarul sef de la Popa Sapca din Timisoara si caruia i-am promis ca nu o sa ne vedem la el la servici niciodata).
Banatanul zice “va tzuc” da io-s Ardelean asa ca “va pup”. Si da sa ne vedem si urmatoarea data sanatosi si plini de viata.