Casa Apuseana, Lupsa, Alba, Romania.
“Critic de restaurante, cantine, localuri sau bombe nu-s. Nici cunoscator de vinuri stiu doar ce-mi place si ce nu. Asi vrea sa fiu un mare critic culinar? Clar. Cine n-are vrea o munca in care mananci, bei si-ti dai cu parerea?
Eu unul da. Dar nu-s. Asa ca luati comentariile de mai jos ca atare, ca o experienta personala prin locurile unde am trecut. Si daca sunteti sau nu de acord, daca ar trebui incercat altceva sau altundeva, daca aveti ceva de zis, scrieti mai jos la comentarii.”
Pe drumul dintre Turda si Campeni in mijlocul Apusenilor la Lupsa se afla faimoasa manastire de la…Lupsa. Dar langa ea gasim si ce ne doare pe noi mai mult, adica o mancatorie, Restaurantul Casa Apuseana. Frumos loc in natura cu mese rustice de lemn afara pana si un loc de joaca pentru copii.
Primirea a fost buna, calduroasa desii poate putin asteptata, la fel ca si serviciul putin cam incet, tinand cont ca in afara de noi doar o singura masa mai avea consumatori. In restaurant n-am intrat, dar sigur nu era plin de mancaciosi si n-am idee sa va zic daca-i fain sau nu. Io cu mancarea am de zis.
La recomandarea lui Dodo, si pentru ca am fost pe munte trei zile in care ciorbe n-am servit si eram satui de carne (da, da, eram satui) am inceput cu o ciorba de burta. Portia mare, generoasa dar am intalnit si prin alte locuri la fel, nimic special ca si precum ciorba in sine.
Desii gustoasa, si multa n-am ce sa va zic special de ea.
Dar dupa o vreme cand au venit celelalte specialitati comandate, adica Rulada de Clatite cu branza si sunca, Mamaliga Topanita (mamaligura in straturi cu smantana si branza, carnati de casa afumati si prajiti si jumere), Schnitel Motesc (cu ou si cartofi si piper mult) si Balmos de Cartofi…altcumva ne-am schimbat la fata.
Altcumva ne-am schimbat si burtile, in mult mai pline dupa ce am gustat si infruptat din toate (apa multa-mi lasa gura acum cand scriu si man gandesc ca scrierile astea nu prea imi fac bine psihic), dar bineinteles si din omniprezenta ceafa si cartofi prajiti.
N-am mai avut loc de desert, cel putin eu mai ales ca nu prea am eu ‘un dinte dulce’ dar tot am gusta dintr-o portie de papanasi cu smantana si gem de coacaze.
Am cercetat bine si meniul, sorbind din berea fara alcool, eh asa se intampla ca conduc de cele mai multe ori, si in afara de o specialitate a bucatarului care (sus la munte la Lupsa) a creat un pui cu ananas, sos alb, rosii si marar, care doar cand ma gandesc imi revolta toate gusturile, toate-s bune.
Daca sunati inainte cu 24 de ore sa ajungeti se poate comanda friptura de ied la tava, purcel sau miel.
Am avut un gand sa ma intorc a doua zi la Casa Apuseana pentru o friptura, dar gandul la aproape/sau peste 300km de condus m-a determinat sa nu. Dar odata iar ajungem, si poate daca nu-i graba o sa stam la pensiune si sa degustam din fripturica din meniu.
Si probabil o atacam la greu si lista de vinuri. Mai mult ca sigur decat probabil.
Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu