Restaurant Kolkovna Parga – o aventura cu bere si porc.
Daca alegi sa vizitezi un oraș nou, un restaurant nou in mare poți citi destule comentarii, critici sau recomandări in broșuri, internet sau critici. Am citit câteva, am citit mai mult porc si bere, si pentru mine asta a fost destul. Trebuie mers la Kolkovna.
Restaurant Kolkovna exterior.
Restaurant oficial al berariei Pilsner Ulquer, Kolkovna, numit după strada pe care se afla este aparent renumit si cunoscut ca un local unde porcul si berea sunt la loc de mare cinste. Sau e berea si porcul? Oricum e bine pentru mine.
Nu-mi e natura in așa fel ca sa refuz sa merg la un asemenea local, deși unele comentarii n-au fost chiar pozitive.
De afară localul nu arata a nimic special. In interior, destul de aglomerat, un fel de bar mai mult, dar unde se servește si mâncare. Decorul simplu, la fel mesele si scaunele…
Restaurant Kolkovna interior.
Am fost “acaparati” de un chelner imediat ce-am intrat pe ușa, așezați la masa si berea a apărut aproape instantaneu. Chelnerul știe. Doar ce-ai deschis gura sa zici “o… “. N-ai nici o șansă să ceri poate “o.. slibovitza înainte de bere va rog”.
Pentru mine problema nu a fost mare, am comandat tăria după cele câteva secunde in care a apărut berea. Pentru prima data mi sa oferit un amestec de bere blonda (Pilsner Ulquer) si bruna (Kozel), si desi nu a fost ceva uluitor a mers destul de bine. Cam de obicei berea merge destul de bine pentru mine.
Restaurant Kolkovna beri.
Meniul, un adevărat ospăț pe hârtie. N-am apucat sa fac o poza dar cred ca am comandat ce era mai bun. A fost tentant sa mă iau după unul dintre comentarii care zicea: Comandați doar bere si porc.
Mai bine ca n-am făcut așa. Oricum am comandat doua feluri de porc, care, daca nu contorizez berea, si azi nu o contorizez, au făcut 50% din masa.
Deci pe lângă berile care vin cu rapiditate (chelnerul știe, imediat cum golesti paharul te invita sa mai bei una), bune beri oricum, cea blonda Pilsner Ulquer, cea bruna Kozel care luneca ușor pe gat in jos, amestecul intre ele… Mmm, ce ziceam?
Deci pe lângă berile care vin cu rapiditate, am început cu aperitive. Pate de ficat de gasca servit cu marmelada de afine si pâine prăjită. Separat un aperitiv din bucăți de porc prăjite (probabil in untura, un fel de pomana porcului-racituri) cu usturoi si cu o semnificativa cantitate de untura peste.
Tot cu pâine prăjită. Si probabil sa nu fie prea grea de mâncat pe lângă o ceapa verde. Pateul a fost gustos, gustul puternic si l-am incercat si cu marmelada dar l-am preferat fără. Carnita de porc moale, sărată si usturoiata, piperata.
Restaurant Kolkovna aperitive.
Servita intr-un borcanel special pe fundul căruia se afla “sosul”, piperat cu arome de cimbru si dafin, cu usturoi mult, singurul lucru care pot sa-l am împotriva este vasta cantitate de untura deasupra, cel puțin 2cm.
De regula nu ar fi fost o problema, dar nu puteam sa uit de porția destul de mare de pate, la fel de buna, la fel de grea la stomac. Mi-am zis ca am început bine. Așa credeam.
Am menționat mai devreme rapiditatea cu care sunt aduse băuturile. Mâncarea la fel. De la preluarea comenzii si pana când au apărut aperitivele aproape ca n-am avut vreme de-o tigare. Cum am terminat cu aperitivele si-am aprins alta, masa a fost debarasata cu viteza si a fost adus felul principal.
N-am apucat sa termin tigarea. Înțeleg că un restaurant trebuie sa servească multi clienți, ca vor sa “intoarca” mesele rapid, dar la momentul ăla erau destule mese libere, așa că graba lor nu a fost justificata.
Felul principal. Porc. Două, trei murături. O jumătate de kilogram de cartofi la cuptor. Căprioară gătită la foc mic cu sos de vin roșu și două polonice de orez. Inca doua beri. Din păcate zâmbetul de pe fața mea nu a fost de lunga durata. Imi admit si recunosc vina. M-am indopat cu porțile mari de aperitive.
Restaurant Kolkovna gulas de caprioara.
Priveliștea din farfurie, ciolanul făcut la cuptor încet, cu soricul crocant pe alocuri, topit aproape pe alte părți, îmi făcea parca in ciuda. Cu curaj am zâmbit din nou, am ignorat cartofii (super buni, trebuiau gustati) si m-am apucat de ciolan.
(Acum ca scriu din amintiri îmi lasă gura apa, si cel mai apropiat lucru care-l am in casa sunt niște jumeri Mr. Porky așa ca-s pe ele)
Bucata cu bucata devorez soricul crocant, grăsime topita si carne suculenta. E buna. Însă ce pot zice? Am mâncat pana acum multe ciolane in multe locuri si asta din farfurie e la locul lui printre cele mai bune. Pe cum mănânc mai mult mă gândesc ce rău am făcut ca am comandat si aperitive.
Sunt împărțit în două. Jumătate regreta faptul ca sigur nu o să fiu în stare să termin ciolanul asta înainte să se termine weekendul. E sâmbătă doar. Cealaltă jumătate nu regreta nimic, am mâncat doua aperitive foarte bune.
Dar toată ființa îl ureste pe chelnerul care nu a binevoit sa mă informeze ca ciolanul asta magnific are o greutate de 1,3kg. Si nici un muritor de rand nu ii in stare sa-l termine. După un mare aperitiv.
Daca stau totuși să mă gândesc la comandam aperitivul oricum, dar după ce mâncăm ciolanul. Comandam la pachet. Dar n-am fost informat, așa că stau si ma uit la farfurie parandu-mi din ce in ce mai rău ca nu o sa fiu in stare sa-l termin. Deabea am reușit o treime.
Restaurant Kolkovna ciolan.
Chelnerii in același fel mă întrebau o data la 5 minute daca am terminat. Cu politețe le-am spus că nu, dar a treia oară m-am dat bătut. Nu pot sa nu spun oricum ca fericit asi fi putut petrece la masa inca vreo doua ore cu bere si ciolan.
Deci daca popositi pe la Kolkovna nu va grăbiți, trimiteți chelnerii in treaba lor si savurați in liniște. Berea la fel. Si daca alegeți altceva decât porcul de pe meniu (deși nu vad de ce) faceți la fel. Sigur nu o sa fie rău. Poate doar nu așa bun ca porcul.
P. S
Am menționat caprioara? Da sigur. Am gustat desigur, carnea cu gust puternic de vânat, moale si suculenta. Sosul, pentru mine, cam dulce. Orezul… Orez.
Berea? Buuuuuuuuuunaaaaaa!!!
Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu.