Gradina Banatana, Timisoara.
La Gradina Banatana in Timisoara am mai poposit odata in 2012, dar atunci mancati fiind n-am comandat mre lucru, doar o gustarica de pofta, niste ciuperci umplute cu ficatei de gasca, ceea ce de fapt se vede in imaginea atasata.
Acum, la vizita asta, am fost un grup mai mare, si desi nu eram chiar flamanzi, comanda a fost mai diversa am reusit sa degustam ceva mai bine oferta.
Am ajuns destul de tarziu, si am ales (mancasem toti cu vreo 4 ore inainte) sa comandam in ultimul moment, adica la ultima comanda. Pana atunci am degustat din vinul casei la carafa, nu-mi aduc aminte pretul, dar cu apa minerala si pe caldura verii a fost apreciat destul.
Comanda noastra, a fost clatite umplute cu carne servite cu sos papricat (doua portii), sarmalute traditionale, ciuperci umplute cu ficat de gasca, o portie de papanasi…si o portie de rulada de pui cu sparanghel si sos….atentie…OLANDEZ.
Imagini, n-am pentru ca, dupa cum am zis, era destul de tarziu, si la Gradina Banatana, lumina pe terasa nu prea este, pentru facut poze decente zic, ca n-am stat in bezna oricum. Si-am avut si muzica live, dar nu stiu cine a cantat, un domn, cu o muzica lenta…stil ’80.
Nu pot zice ca a durat mult pana sa apara comanda, dar in acelasi timp nici nu a durat putin. Am presupus doar ca fiind tarziu, s-ar putea sa mai fi plecat lumea din bucatarie…chiar si bucatarul/bucatareasa dupa o vreme. Un fapt care parca, ironic, s-a adeverit cand am inceput sa gustam din farfurii.
Sarmalutele, n-am ce zice, sarmale, adica nimic special, nimic cu care sa fi iesit in evidenta, nimic care te-ar putea face sa zici ca nu-s bune, asa ca punct pozitiv sa zic.
Ciupercile cu ficat de gasca, la fel ca in imagine, destul de sarate de la branza, ficatul totusi, cu gust puternic a reusit sa “patrunda” ca sa-i simti gustul. Portia (la ficat ma refer) destul de imfima pentru pretul (daca-mi aduc aminte bine 45lei) cerut.Pentru acelasi pret, mananci o portie buna de ficat de gasca prajit cu ceapa crocanta pe deasupra la Nora (vezi linkul asta http://bucatarialuiradu.co.uk/restaurant-terasa-nora-timisoara/).
Papanasii….destul de tari (la aluat ma refer), si in acelasi timp cam uleiosi. Deserturile nu-s punctul meu forte nici la gatit nici la mancat, asa ca mai mult nu am ce sa zic de ei.
Acum, pui eu nu prea consum, asa ca n-am gustat din rulada de pui cu sparanghel si sosul, iar va zic, Olandez. Dar cine a mancat-o n-a fost destul de impresionat de ea ca sa ramana cu o amintire placuta, sau sa o mai comande inca o data de pe meniu. Insa socul cel mai mare l-am avut cu clatitele mele. (Asa-i daca ma mananca…si nu pot sa ma limitez la mici, ciorba de burta si ceafa la gratar.)
Nu stiu cati dintre voi care citesc asta au facut vreodata o gargara cu sare (apa cu sare) pentru anumite boli prin gat. Eu am facut cand am fost mic, cu forta, ca n-am avut de ales. Aceiasi senzatie am avut cand am gustat din clatitele astea.
Umplute cu carne tocata, extrem de sarata, apoi stropite din belsug cu sosul papricat. Extrem de sarat. Prima senzatie a fost de repulsie, apoi papilele s-au cam revoltat si mi-au propus (tacit) ca sa elimin ceea ce tocmai am inghitit. M-am abtinut totusi, si alta imbucatura n-am luat. Totusi prim puterea mea de convingere si curiozitatea celorlalti de la masa am reusit sa0i fac si pe ei sa guste din acea “saramura”.
Adica am mancat muraturi mai ne-sarate ca si clatitele astea. Am inghitit, cand eram mai mic,(din accident) apa de la Ocna Sibiului mai buna decat sosul asta “papricat”. In plus, un adaos la aceasta “insulta” bucatariceasca a fost cand chelnerul nostru (un tip foarte amabil si de treaba de fapt) m-a intrebat cum au fost clatitele. Cand l-am intrebat eu inapoi “Ghici”, raspunsul lui a fost “Sarate asa-i?”.
Poate bucateresei noaste nu i-a placut ca am pus-o la lucru in ultimele ore de servici, poate nici nu mai era vreo bucatareasa prin bucatarie (sau bucatar, ma rog), poate chiar nu stie sa faca nici clatite nici sos, pentru ca de gustat sigur nu a gustat din mancarea pe care a facut-o. Nu avea cum sa o trimita la clienti daca o gusta. Categoric.
Am plecat de la Gradina Banatana cu un gust amar in gura, desigur de la sarea in bucate si de care-mi aduc aminte si acum si greata care mi-a facut, un gust pe care nici rauri de vin nu o sa-l stearga din memorie niciodata. Si nici Gradina Banatana….
Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu