Gulii umplute la cuptor si crusta cu sos de parmezan.

Gulii umplute la cuptor si crusta cu sos de parmezan.

Sunt un “prieten” bun cu guliile. Sau caralabele, sau calarabele sau alte variatiuni pe care le stie fiecare. Proaspete si crude in salata, in supa sau ciorba, ba cateodata imi tai o felie si o mananc cu sare. Obicei de pe vremea cand umblam “la furat” de gulii cu baietii prin curtile vecinilor.

Se fac gulii umplute (cu carne), mancarica de gulii cu smantana…dar  multe preparate in care umila gulie-i protagonista nu sunt. Ce sa mai zic de alte natiuni, unde n-am vazut-o deloc prezenta in afara de o salata cruda. Asta nu inseamna ca nu exista, inseamna ca n-am vazut eu.

Asa ca dupa ceva bataie de cap (asa vreo 10 minute nu mai mult) m-am gandit sa fac o gulie precum asta ce-i prezenta. Umpluta nu cu carne, cu alta amestecatura mai rapida de facut, mai usoara. Si un sos de branza, cititi cum se face si spuneti de nu-i cel mai usor sos de braza de facut vreodata. Mai ales pentru gulii umplute.

Trei procedee separate se fac la gulie, puteti sa le faceti pe toate trei intr-o oala daca vreti, eu am avut o oala mica pentru gulie si o tigaie de teflon tot mica pentru sos si compozitie. Compozitia are doar legume “albe” in ea, ca sa se potriveasca cu sosul, si aromele sa fie delicate si subtile.

Deci am curatat, taiat si scobit gulia (cand zic gulia, ma refer la amandoua) pe interior cu o lingurita pana au ramas “peretii” cam de 5mm, poate 6 in grosime. Am acoperit-o cu apa, si am pus-o la fiert cu putina sare.

Optional daca vreti puteti sa o fierbeti in supa de legume (sau sa fierbeti si alte legume cu ea, faceti o ciorba cu zeama ce ramane), supa de pui sau sa puneti niste Vegeta sau cuburi Knorr, diferenta prea mare pentru gustul final al guliei nu este. Deci o puneti la fiert in ce preferati, intre timp facem compozitia, apoi sosul.

Ceapa, usturoiul, telina si baconul (sau sunca) se taie foarte marunt si se pun la prajit intr-o lingura de ulei de masline. Se sareaza putin sa lase din apa si sa se moaie mai bine. Se pipereaza, puneti putina nucsoara daca aveti.

Cand au devenit “sticlos”, puneti doua trei linguri de apa din oala in care fierbe gulia, si le lasati la foc mic, sa se moaie cat mai mult, cam 5-6 minute extra, apoi daca apa-i evaporata bine puneti compozitia deoparte.

Am spalat repede tigaia, am pus-o inapoi pe foc, mediu catre mic. Intr-o cana am amestecat lingura de faina cu laptele, viguros pana nu au ramas cocoloase deloc. L-am turnat apoi in tigaie, cu putina sare, piper (am folosit alb sa nu se vada negru prin sos), nucsoara rasa si frunza de dafin.

Incet am adus compozitia amestecand constant la fierbere (faina-i gatita deja) si am amestecat in ea la final 3/4 din parmezanul ras din nou amestecand bine pe foc mic pana s-a topit. Asta-i tot sosul de branza.

Bineinteles, puteti folosi si alta branza in afara de parmezan, cheddar de exeplu, de preferinta branza tare care se preteaza la topit. Verificati daca gulia-i fiarta destul, cutitul trebuie sa intre usor in ea, fara rezistenta. Daca da, cam asta-i treaba.

In compozitia de umplut am pus 3 linguri din sos si am amestecat bine, am umplut guliile cu varf. Le-am pus in vase peste restul de sos si am presarat parmezanul ramas peste cele doua gulii umplute, apoi au stat cam 5 minute sub grill in cuptor sa se rumeneasca pe deasupra.

Putina verdeata pe deasupra, eu am pus frunze de fenicul, voi puteti pune patrunjel, marar sau chiar nimic, un pahar de alb parfumat si paine la alegere. Sau fara. Pofte mari.

Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu.

Copyright secured by Digiprove