Izvorul Rece – Popas – Restaurant – Deva, HD.
Pe langa popasul (restaurantul) Izvorul Rece, aproape de granita judetului Hunedoara cu Alba am trecut de multe ori. N-am oprit niciodata, desi am l-am vazut ca pe un loc (si acum tot asa il vad) unde lumea se opreste de obicei pentru a incarca bidoanele cu apa, si bineinteles unele opriri de natura extra-conjugala fapt reflectat prin abundenta de fuste mini prin parcare.
Dar de data asta am oprit. O combinatie de foame capatata printr-un drum lung de la Timisoara si pentru ca am vrut sa ma opresc la “buticul” care vindea oale de lut ca sa iau niste strachini pentru zama.
In plus au o terasa mare, unde am gandit eu (partial si din cauza betonului de pe jos) ca vor accepta si pe cutulache al meu sa stea linistit langa noi pana mancam. Am fost si inauntru unde am intrebat daca-i voie cu catelul, si raspunsul sec al doamnei blonde care acoperea un scaun a fost, fara sa intoarca capul, “da”.
Asa ca ne-am asezat in colt la o masa sa nu deranjam cu prezenta patrupedului alti meseni (nu ca erau multi, trei mese mici in partea asta de terasa), am citit meniul bogat si ne-am minunat cate pot face.
Apoi am citit meniul iar, ca sa ne hotaram mai bine, si-apoi l-am mai citit de doua ori, de plictiseala in cele 20 de minute pana cand (la un semn de-al meu) o domnita tanara dar plictisita si sictirita (nu stiu pe cine si de ce nu ma intrebati, dar nu cred ca din cauza ca lucra in acest local dupa ce a obtinut un PHD in astro-fizica) ne-a onorat cu prezenta la masa. Nimic nou pana acum, dar “peripetia” acum incepe.
Am ales un Nestea ca bautura, nimic special aici, si o cafea, lunga cu lapte. Domnita, amabila de fel, n-am ce zice oricum, scrie tot pe carnetel. Apoi, eu, ciorba de fasole cu carne de porc (o alegere pe baza experientelor anterioare, e greu sa gresesti chiar de tot o ciorba de fasole in Ardeal), si o portie de cascaval pane.
Simplu nu? Apoi ca felul doi, eu ma “rasfat” zic. Ficatei de pui pane, tocmai din cauza altor experiente in care am gustat ficatei de pui prajiti, sau cu ceapa, dar carbonizati aproape. Cei pane n-au cum sa-i arda, nu-i lasa oul de deasupra nu?
In plus cer doua portii pe-o farfurie, ca era portie mica, doar 100 de grame. Pe langa, (intreb, cartofii piure sunt din fulgi? Nu, sunt de la noi din gradina) piure de cartofi de doua ori.
Salate pe langa? Da. O salata de muraturi asortate…”Ah, muraturile asortate sunt de fpat doar castraveti murati. In otet? Nu, murati, de casa. Buni si aia”…si o salata de ardei copti…”Imi pare rau, nu mai avem. Nu-i bai, merge varza alba”.
Minute bune mai tarziu, apare domnita cu Nestea-ul, insa ne anunta ca-si cere scuze si trebuie sa mearga inapoi sa-l traga de urechi pe barman, care nu a facut cafeaua inca. Nici aia nu-i problema mare, ca vine si cafeaua, cu painea si ardeiul iute pentru ciorba.
Alte 5 minute, vine si ciorba. Stau, astept, trag cu ochiul la zama…Miroase bine. Tarhon, arome…In schimb, cand dau cu lingura, (asta nu-i critica, doar o observatie), in blid, cea mai mica fasole pe care am vazut-o in viata mea. Adica un fel de “Mini-Me” de fasole. Carne este, gust, pun o idee de otet…astept.
Draga mea companioana imi zice sa incep fara ea, ca oricum acum are cafea, poate sa astepte, si nici n-am la cine sa fac cu mana sa cer unpicut de atentie. Invizibile chelnerite, si in momentul in care apareau, zici ca aveau un val peste ochi, vedeau doar intr-o directie, si nici un caz in dierctia clientilor.
Ciorba de fasole “mica” cu carne de porc.
Io acum am gatat zama, ca nu-i mare portia, doar cat sa poti infuleca si altceva pe langa. Nu dau sa aprind o tigare, ca hop apare si draga de ea chelnerita cu farfuriile cu felul doi. No las zic, o uitat (daca nu scria…) de cascavalul pane, nevasta zice, da-i pace ca mananc doar asta.
Fata noasta (la chelnerita ma refer acum), zice dupa ce aseaza farfuriile pe masa, si poate vazand si fata mea uimita si plina de…uimire) “Imediat va aduc si cascavalul pane.” Ha? “Poi nu crezi ca trebuia sa-l aduci odata cu ciorba?” “Asa trebuia?” Lasa-l acum zic, dar problema e alta.
Pe caietelul tau scrie ficatei de pasare pane, astia-s la tigaie (vedeti poza si voi). “Exista ficatei de pasare pane? Pe meniu?” Si-i arat….Zice “Da…Ii duc inapoi..va aduc altii…” N-am chef de asteptat inca 20 de minute ii zic, lasa-i pe astia, si nu mai aduce nici cascavalul pane.
Pleaca domnita, nu multumita tare, cred ca eu am fost de vina in toata treaba. Gustam, tocanita de porc buna si gustoasa, carnea moale, sosul aromat. Nimic de vina. Cartofii…apoi degeaba-s din gradina daca nu-s cartofi de piure.
Ca poti sa-i freci o zi intreaga, tot nisiposi raman, si-apoi daca-i pui la blender se transforma in pasta de lipit tapetul. Astia erau doar nisiposi, aiurita textura. Ficateii de pasare…trebuie comentariu sau se vede din poza?
Cred ca s-au descoperit mumii in piramide care prezentau mai multa umiditate decat aceste pietre. Macar lupul meu german nu a putut sa se planga de ei, el are dintii mari, si in plus nu vorbeste, ca zicea sigur ceva. Apoi numa Izvorul Rece ii dadeam si lui!!!
Tocanita de porc cu piure.
Deci am gustat, dar nu mai vin salatele. Mancarea se raceste. Dupa 7 minute ne resemnam, hai sa mancam repede ca nu mai vin, si nu mai asteptam, mai am peste 100km de condus inca. Dar apare si salata. Si-auzi.
“Ma scuzati ca n-am venit mai repede, dar pana acum m-a certat sefa. Nu va suparati ca intreb c anu stiu, dar exista undeva pe lume vre-o cultura in care se serveste la masa deodata cu ciorba si cascaval pane?” Imi trebuie jumatate de secunda sa-mi dau seama ce intreaba. “Dar tu nu ai vazut ca suntem doi si am comandat o ciorba si un aperitiv?
Nu e normal sa se aduca amandoua in acelasi timp?” “Ah, nu am stiut, am crezut ca este tot pentru dumneavoastra”. (Sa fi fost sefa suparata crezand ca nu o sa mai platesc cascavalul daca nu l-am mancat? A fost oare inclus in pret? Nu mai stiu, nu am fost interesat nici la final)
Salata de varza nici nu am mai gustat-o, dar aparent a fost foarte (dar foarte) sarata, a ramas trei sferturi acolo, in schimb, am bagat castraveti murati, piure nisipos uns cu uleiul ramas de la ficat, in timp ce lupul meu se lingea pe buze de la ficateii carbonizati (prezenti peste tot in tara) si cred ca (in sinea lui) radea de mine.
“Ficatei de pasare pane” cu piure.
Am platit…am plecat. Mi-am luat blidele de lut pentru zama (care mult s-au mai scumpit de cand le-am luat eu celelalte acum ceva ani cu 2 lei bucata) cu 5 lei, si mi-am propus sa nu mai calc pe la Izvorul Rece, motive nu am, apa de izvor nu beau. Cel putin nu de-acolo…cine stie ce fuste mini se spala noaptea la izvor…
Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu