“La mama Luta” in Ampoita. Schimbare de parere.
Am poposit pentru prima data “La Mama Luta” in Ampoita (Alba) vara trecuta (2011). O zi frumoasa de dimineata, si la recomandarea unui prieten, fiind si in zona, am ne-am oprit pentru niste plancinte pe lespede la micul dejun.
Am mancat afara in curte la umbra, liniste, frumos, curat. Placintele bune, n-am avut nimic de comentat, si din patru placinte am mancat doi oameni, si am mai dus si cu noi.
Anul asta mi-am zis ca trebuie sa trecem din nou pe la ei, sa ne facem o idee mai buna, sa mai mancam si altceva de pe meniu, ba chiar am avut in cap sa fac un mini-reportaj photo, cu placintele, cu lespedea, cu mama Luta.
Si-am plecat de acasa 9 oameni flamanzi, eh, trei copii si 6 oameni flamanzi. Bine ca nu stam departe, asa sa zic maxim 60km, un drum.
Am ajuns “La Mama Luta” in ajun de seara, inca cald afara bine, trecut de 30C cu ceva grade. Dar ne-am pus la umbra, si-am luat la cercetat meniurile. Nu-s multe, cam tot ce gasesti in toate pensiunile, ca de obicei.
Diferit poate sunt placintele “pe lespede”, tocana de vitel si schnitzelul de vitel pe meniu. In rest…..luati un oricare meniu de restaurant romanesc si asta e. Localul, amplasat destul de bine si pe o suprafata destul de mare, dupa cum am observat poate beneficia de o atentie mai mare la curatenie, prin curte si mai ales in baie.
In schimb, anul trecut am vazut ca aveau un catel mic de tot in curte. Anul asta, am numarat cel putin 6 in curte, si trei legati care latra cum cade o pruna din copac. Si cei ne-legati care patruleaza de la masa la masa “in cersit”, si care chiar l-au iritat pe patrupedul diesel la culme.
Pana au venit bauturile, sa nu exageram, ca nu a fost greu, 6 beri, o apa, doua sucuri si-un pepsi…n-a durat decat vreo 10 minute. Ceea ce-i ok poate la o temperatura de 22C, la 34C nu prea. Fata care ne servea, desii amabila, nu pot zice ca-i profesionista, probabil angazata doar pe sezon.
Salatele au fost cu una mai putine, dar s-a rectificat imediat. Varza, ca de obicei, varza taiata, de data asta doar cu ceva negru pe ea care am presupus ca-i ori piper, ori funingine. Era piper, si ne-am facut singur salatele la masa…Deci am platit niste varza cruda drept salata. Iar. Nimic nou.
Repede au aparut si 3 palcinte cu varza, sa nu astepte copii dupa noi, apoi la vreo jumate de ora, poate mai bine au aparut si comenzile noastre. Supa de pui cu taietei, ciorba de fasole cu ciolan, aripioare si pulpe de pui la ceaun, tocanita de vitel cu mamaliguta.
Le iau la rand sa nu uit vreouna si sa-mi sara lumea in cap:
Supa de pu cu taietei, gustoasa, putin diluata poate, dar cu taietei multi, ca in Ardeal, tot de casa si buni la gust. Nimic special, eu ii mai puneam si niste morcovi, ca doar is ieftini si buni. Si patrunjel proaspat mai mult pe deasupra, ca doar ii patrunjelu in supa, nici nu strica, nici n-ajuta. (Vorba din popor, dar eu cred ca ajuta)
Ciorba de fasole “cu ciolan” a fost ca o minciuna alba.
Adica in ciorba (fara rantas ca in Ardeal), existau ceva farame de ciolan, nu va ganditi ca erau ciolane de greiere, erau asa niste “rupturi” dintr-un ciolan mare probabil. Destul de putin. Si iar, ca si supa de taietei, destul de anemica ca continut, nu doar ca si continutul de carne.
Noroc ca la nepoata mea ii place sa “bea” doar “apa” de la ciorbe, asa ca ei i-a placut. La tatsu…nu prea. O zama cam, cum zicem noi, chioara.
Aripioarele la ceaun, n-am ce zice despre ele, nu le-am mancat niciodata, si nici nu o sa mananc. Dar cine le-a mancat zice ca-s bune. Sar constient peste ele. Minciuna mai mare au fost pulpele la ceaun. Sigur va intrebati de ce, cum si care. Simpla chestie. Pe meniu sunt pulpe la ceaun, pe farfurie ciocanele de pui.
Am rugat fata sa intrebe pe sefu, sau sefa cum de-i asa treaba, si am fost informat ca desi scrie pulpe pe meniu, si stiu ca astea-s ciocanele, n-au ce face, asa-i meniul facut. Inteligenta treaba. Cand am intrebat-o personal daca ei i-ar conveni ca sa primeasca la magazin suc in loc de inghetata comandata…..eh, n-am putut refuza ca lumea era flamanda. Ne-demne de fotografiat macar.
Tocanita mea de vitel, pe care a uitat sa o scrie (fiind comandate doua) dar care a venit imediat dupa, a fost (vedeti in poza) servita intr-un bol (ciudat, n-am mai vazutt asa ceva). Un sos de o consistenta destul de diferita, fara legume, si foarte mult. In eu cumva din greseala, au fost exact 6 bucati de carne (2x2cm) si o bucata (la fel ca marime) de os. Am lasat mai mult de jumate (din sos) si osul. Adica osul l-a servit specimenul canin Diesel ca are dinti de ros.
Mi-a pierit cheful de facut fotografii prin bucatarie si alte locuri si m-am multumit cu pozele de la masa. Mai bine. Inca eram flamand oricum.
Au urmat apoi (dupa alta jumatate de ora) alte 10 placinte, cu branza, cartofi, si mere. La marime (parerea mea doar) mai mici ca si anul trecut, in diametru. La gust au fost bune, nu contest. Si-au ramas doua pentru acasa. N-am mai comandat nimic de baut, am cerut nota si fetei ceva de carat placintele, sa nu zabovim mult.
Am platit si fata a plecat dupa o pungulita, dar pana a venit ea, ne-am luat noi si ne-am dus catre iesire, unde incidental e si bucataria. Si care nu este prea curata.
Insa vreau sa va zic ce mai mare dezamagire care am avut-o, cand mi-am aruncat ochii pe fereastra in bucatarie, si-am vazut faimoasele placinte pe lespede cum se fac pe o tigaie mare de fonta (disponibila in comert peste tot), si mi-am zis, mama Luta, ti-ai dat cu lespedea’n cap…..
Calc-o inapoi acasa repede, ca mai bine infruntam caldura de ieri, dadeam drumul la foc si faceam o mancare pentru toata lumea de statea matza’n coada frate. Invatam incontinuu….
Dar daca cumva mergeti catre Ampoita, treceti si vedeti calcarele albe, cheile Ampoitei, poate ajungeti si la pestera (desii e doar o gaura in pamant, peisajul e fain) Liliecilor. Daca alegeti sa popositi pe la mama Luta…e alegerea voastra, poate pana ajungeti voi s-au adus de pe munte o lespede, doua…pentru placinte.
Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu