"La Pocal" in Praga, restaurantul bravului soldat Svejk.

“La Pocal” in Praga, restaurantul bravului soldat Svejk.

Nu exista in Praga doar un singur restaurant cumva asociat cu bravul soldat Svejk. Am mâncat în acest pe care îl descriu acum, trecut pe lângă altul si sunt sigur ca nu sunt singurele doua.

Dar, poposind doar la unul, nu pot zice cu certitudine care este “originalul”. Oricum, luând în considerare decorul, mâncarea și alte scrieri despre “La Pocal” pot spune ca este destul de original.

In acordanta cu ce se spune aici, “La Pocal”, este locul unde bravul soldat Svejk si-a dat întâlnire cu niște amici la un pahar după război. Si, localul, mai mult sau mai puțin arata aproape ca in război.

Doua “garzi” masive păzesc intrarea, ca printr-o coincidenta lângă magazinul de suveniruri. Imediat iți dai seama ca-s de plastic si după ce intri in sala principala, (singura sala de fapt) din nou realizezi ca decorul e făcut intenționat să arate cum arata. Mese si scaune vechi, bar vechi, sticle si mai vechi pe bar. Pereți vechi.

Localul aproape gol,Duminica la ora 8 ne-am așezat. Bere a fost prima comanda, una blonda una bruna.
Un minut mai târziu, a sosit una dintre cele mai frumoase beri peste care am dat in ultima vreme. Fără explicații și cu dezinvoltura, poate din cauza mea fiind nu chiar de-o statura mica, chelnerita noastră a adus frumoasa bere bruna intr-o halba de un litru.

Pentru partea mai delicata, feminina, berea blonda a fost adusa la halba “normala”. N-am întrebat de ce așa “discriminare”, dar sigur întrebam daca era invers.

O cinzeaca a fost oferită (ceva traditional) dar am refuzat politicos. Poate se merita menționat ca deși aceasta băutură se oferă de către chelneri cu aceiași dezinvoltura cu care intr-un local din România cineva iti oferă o țuică pentru pofta de mâncare din partea casei, “La Pocal” aceasta se va regăsi pe nota de plata la final.

Meniul, abundent cu specialități bazate pe porc si omniprezentele găluște, varza si… iar varza. Am optat, din experiențe anterioare, sa renunțăm la aperitive si trecem direct la felul principal. Purcel de lapte rulat, cu sos si varza. Alba si roșie. Bineînțeles si găluște. Apoi frigarui de porc, cartofi prăjiți si salata.

Purcelul rulat (300kr), cu soricul subțire și moale, carnea frageda din cuptor a mers extraordinar cu berea, pana si varza am încercat-o. Galustele le-am lăsat baltă.

Frigaruile de porc au fost pe măsură, poate cu puțin cricicism din partea celei mai delicate ca au puțin prea multa slănină… si nu m-am supărat deloc ca-am devorat-o instantaneu. Aferim, Radule

Si pentru ca mi-am lăsat loc destul, am inversat berea din halba, dar am păstrat mărimea la fel, cum altcumva? Un “Sviek” cu acordeon a cântat vreo doua piese, localul s-a mai animat cu ceva clienți.

Am cumpărat o cârpă de bucătărie cu 100kr. Suvenir, in loc de desert. In loc de plăcintă cu mere si frișcă. Care din auzite a fost excelenta.

Toate fiind zise, baute si mâncate, totodată la un preț rezonabil (când zic rezonabil zic in comparație cu celelalte locale vizitate si din punct de vedere al preturilor din partea de Vest a Europei) , am plătit plățile, scurs paharele si ne-am sustras către hotel cu burtile ghiftuite si aroma de purcel de lapte printre masele!