“Lokal” restaurant Praga. O incursiune locala cu bere si mancare.
La prima vedere “Lokal” nu pare nimic special. De afară, o clădire bej, firma deasupra ușii.
In interior, prima încăpere mica, cu un bar simplu, mese si scaune mici. Te simți mai mic cand odată intrat lumea se uita cine intra… Cunoscut desigur sentimentul, același lucru se întâmplă des pe meleagurile noastre.
Astia-s “lokalii”.
Precaut întreb barmanul daca putem sa ne așezăm si cu jumătate de gura am primit o aprobare. Prima jumătate (ne informează) este fumători, a doua ne-fumători.
Deabea acum vad ca de afară restaurantul doar pare mic.
Cele doua camere, poate peste 12 metri lungime fiecare, care urmează sunt lungi destul, late, si poate localul cred acomoda peste 100 de oameni.
Ca si alte locuri unde am fost, nimic special in cazul decorului, mese si scaune simple, utile, chestii pe care sezi si mănânci.
Fete de masa nu sunt. Nu trebuie.
Servirea a fost buna, la fel ca peste tot bere este oferită imediat, si oferta se innoieste imediat ce paharul se goleste. Berea a fost la halba, spuma cam mare, puțin discutabil daca intradevar o halba avea 500ml. Nu-i bai mare. Buna de băut desigur.
“Lokal” promovează mișcarea “slow food”, scrie si pe meniu deși am aflat ca mâncarea noastră a fost servita destul de repede.
Am început cu șuncă de Praga servita cu hrean si “sos” de smântâna, carnaciori picanti cu muștar si hrean iar.
Sunca a fost acceptabila, doar felii pe farfurie dar sosul de smântâna a fost sa zic ciudat. Pufos, fără gust, probabil din tub, amestecat cu hrean.
Carnaciorii, deși buni, deloc picanti (pacat) , simplu din nou pe farfurie cu o lingura de muștar si hrean crud ras. Agreez hreanul, nu a fost iute de loc, așa că l-am halit tot.
Felul principal l-am ales din “specialitatea casei”, respectiv cașcaval pane cu sos tartare, ceafa de porc prăjită in untura si vita fiarta cu sos de hrean.
Garnituri, omniprezentele găluște de cartofi, găluște de pâine, salata, varza si desigur hrean extra.
Toate preparatele au fost servite pe farfurii separate, inclusiv garniturile. Un lucru bun poate, daca nu-ți place un sos de exemplu, galustele nu-s acoperite de sos. Oricum sosuri multe nu au fost. Pe de alta parte, acum masa era plina de farfurii.
Sa nu mint, vita a avut intradevar sos de putea sa înoate in el. Nici bucata de carne nu era prea mare.
Am stat sa mă gândesc ce legătură ar putea avea cașcavalul pane cu mișcarea “slow food”. N-am găsit nici una. O bucata mare de cașcaval, cu pesmet pe deasupra prăjit. După putina considerație am dedus ca mai mult ca sigur era procesat in masa, in “fabrica”. La gust bun, dar trebuie mâncat rapid pana nu se răcește si devine tare si cauciucat.
Insipidele găluște de cartofi si pâine nu-si au locul aici. Ca sa precizez din portiile mari am consumat in doi doar doua de cartofi si jumătate de galusca de pâine.
Pe departe cea mai buna alegere (si nu zic asta doar ca iubesc aproape toate “porciturile”) a fost ceafa de porc cu pesmet prăjită in untura. (am menționat că iubesc untura?)
Crocanta pe deasupra, suculenta si moale la mijloc, cu gust de porc de casa. Din păcate lipsea garnitura, si galustele nu se pretau.
Vita… Sosul destul de fără gust. Avea nevoie de condimente, de aroma, de ceva sa iasă în evidenta. Cel puțin piper negru. Mult piper. Carne, simplu fiarta, probabil intr-o zeama de legume a avut gust foarte bun. Din nou, sigur ceva de-a face cu calitatea animalului. Sigurul lucru e că a fost prea putina.
Cam asta-i povestea, burtile pline, trei beri si o nota de 870Kr. Chelnerul, amabil, a trecut in revizie nota de plata sa fim siguri ca totul a fost bine si ca tot ce-i pe nota am comandat si primit.
Servirea deși promta si amabila, chelnerii parca au o atitudine destul de ciudata. Parca nu le pasa de nimic, parca urăsc turiștii, deși nu se vede direct. Ceea ce am observat destul de des prin localuri in Praga.
Citeam undeva ca poporul Ceh poate apărea mai puțin prietenos decât ne-am astepta de la ei ca turiști, dar odată de ajungi sa-i cunoști sunt foarte sociabili.
Sa fiu sincer intr-un week-end timp de socializat cu localnicii, in special chelnerii n-am. Nici nu vreau toți chelnerii din Praga ca cei mai buni prieteni.
Eu zâmbesc si mănânci ei zâmbesc si ma servesc. Cordial.
Deviza restaurantului “Lokal” este ingrediente proaspete, disponibile. Meniul se schimba in fiecare zi cu produse noi in funcție de ce se găsește proaspat si daca se termina un anumit fel se “taie” de pe meniu.
Dupamasa poate o sa găsiți treaba asta destul de enervanta. (nu mai este piure de cartofi… nu-i așa greu sa mai faci, nu-s icre negre sunt cartofi), dar se găsesc alte lucruri de încercat.
Preturile sunt accesibile, dar mai bine vedeți în fotografie.
Luând totul in considerare… Asta reveni la “Lokal”?
Poate, daca ar fi ceva pe meniu sa mă tenteze tare. Daca nu, sunt o mulțime de alte locuri de încercat.
Si daca vreodată va aflați prin Praga si vreți să măncati la “Lokal” de ce nu, dar nu va schimbați alte planuri doar pentru asta.
Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu