Pensiunea Tara. Ranca, Gorj, Romania.
“Critic de restaurante, cantine, localuri sau bombe nu-s. Nici cunoscator de vinuri stiu doar ce-mi place si ce nu. Asi vrea sa fiu un mare critic culinar? Clar. Cine n-are vrea o munca in care mananci, bei si-ti dai cu parerea? Eu unul da. Dar nu-s.
Asa ca luati comentariile de mai jos ca atare, ca o experienta personala prin locurile unde am trecut. Si daca sunteti sau nu de acord, daca ar trebui incercat altceva sau altundeva, daca aveti ceva de zis, scrieti mai jos la comentarii.”
La Pensiunea Tara in Ranca am ajuns dupa ore si ore de condus. Frumoase ore, urcand de la Sebes catre Oasa apoi transversand Transalpina. Ranca e o statiune in constructie…cam toata localitatea.
Deabea la iesire pe partea sudica a localitatii am gasit Pensiunea Tara, unde am zis sa ne oprim pentru pranz si a decide daca continuam traseul sau facem un 180 de grade inapoi. Construit frumos din leme si pietre localul arata bine si vederea de pe terasa e spendida.
O chestie de retinut: Daca doriti sa mancati afara pe terasa nu se poate. Nu stiu din cauza la ce regulatii si legi, nu e voie sa mancati decat in interior in restaurant. Nu ma intrebati de ce, asa a zis seful. Dar: suntem in Romania, si legile si regulatiile se pot “indoi” putin pentru ocazii speciale.
Avand pe cutulache cu noi cel de-i zice Diesel si e mare alsacian, pe care nu-l puteam duce in restaurant, si pe care nu am vrut sa-l las in masina fiind foarte cald, seful a facut o exceptie pentru noi. Poate ca eram si trei, poate ca nu a vrut sa murim de foame pe munte.
Cinste lui, clientul e la loc sus-pus noi am mancat si caninul a fost fericita cu noi si cu apa poaspata legat de masa. Dar aici ii vorba de mancare:
Ciorba de perisoare.
Ce se vede din imaginea de mai sus cred ca-i destul de evident. Desi bune perisoarele…PUTINEEE FRATEEE! Adica doar doua, si alea mici. Cred ca erau doua ca sa nu ne saturam prea tare si sa ne pastram puterea de alimentare pntru felul doi care trebuie neaparat sa fi fost mai bun.
Lipsea si putina sare si putine condimente, si putine legume. Cam apa chioara ar putea zice unii. Si (ne era foame rau sa stii) pana a venit domnisoara cu sarea si piperul (ca a venit ciorba inainte de setul cu condimente) aproape c-am mncat-o toata. Ne-sarata. Nu-i bai ca vine el si felul doi.
Schzitelul de porc umplut cu branza. Tochitura Olteneasca cu carne de porc. Sarmalute cu mamaliguta.
Schnitzel de porc umplut.
Tochitura olteneasca.
Sarmale cu mamaliguta.
Dupa cum se vede din nou, felul principal nu s-a lasat. S-a ridicat la metrii intregi peste ciorbica.
Nu multe de zis. Schnitlelul de porc umplut cu branza a fost excelent. Sarat si piperat bine, carnea moale, proaspata, fragezita si branza gustoasa.
Proaspat facut pane, fara chestii congelata. Iar la cartofi n-am ce sa le zic, sunt doar cartofi prajiti…haleluia. Tochitura Olteneasca, (n-a fost in stare domnisoara care ne-a servit sa ne explice de ce-i Olteneasca in special) a fost super, carne de porc moale intr-un sos gustos si gros.
La fel de bine asezonata, cu mamaliguta proaspat facuta si muraturile care desii bune nu prea aveau gustul de facut acasa. Daca gresesc eu, sa ma ierte bucatareasa.
Iar la Sarmalutele mult de vina n-am de zis. Gustoase. Singurul lucru care e destul de frapant a fost mararul uscat presarat pe farfurie. Nu zic de marar, zic de uscat. De ce marar uscat in mijlocul verii…trageti voi concluzia.
In farfurii n-a mai ramas…Diesel saracul doar farame si mirosuri am prins dar noi am fost potoliti. Ne-am gatat berile (adica eu, ca-s sofer), apele si sucurile si am facut cale intoarsa sa mai vedem o data acelasi traseu din unghiuri diferite si cu burtile pline. Altcumva vezi privelistea de munte cu burta plina…
In concluzie daca ajungeti pe la Pensiunea Tara in Rinca si sunteti flamanzi, stati deoparte de ciorbica de perisoare…sau cereti o portie doar ca sa va convingeti ca inca e tot la fel de apoasa…in rest, Pofta Mare s-aveti calatori.
Septembrie, 2011
Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu.