Restaurant Ciao, Tg-Mures, Septembrie 2013.
De cate ori trec prin Tg-Mures, si asta este cam o regula de fiecare data aproape cand ajung prin Romania, e neaparat sa trec pe la Restaurant Ciao. Zic Ciao acum, dar este nou, doar cu numele (cine stie poate si patronii, dar aia nu e treaba mea), pentru ca inainte lumea-l stie de Restaurant Voiajor.
In statia de autobuz. Trebuie sa trec pe acolo, doar ca sa mananc zama asta de fasole boabe cu ciolan servita in paine. Acum, cei care ma cunosc, stiu ca am mai incercat eu zame de fasole in paine. Dar pentru mine tot asta este cea mai buna.
Asa ca opresc aici, sau vin cu intentie, doar pentru ciorba asta. Desi asi mai incerca si alte chestii de pe meniu, pentru ca le-am gustat si stiu ca-s bune, odata ce am mancat zeama asta mare, groasa cu fasole si destul de multa carne de pe ciolan in ea, loc nu mai am de altceva.
Si zama nu o dau pe altceva oricum. Mai ales cu ceapa rosie pe langa, sarata si stropita cu o idee de ulei si otet.
Painea (aia in care se pune zama) este moale, dar nu se dezintegreaza in timp ce mananci continutul, capacul (pe care a trebuit sa-l gust, dar numai jumatate am reusit) crocant si proaspat.
Ardeiul iute pisca, nimic de zis, cu ardeii nu te pui, uni pisca mai tare altii mai deloc, nu-i vina nimanui. Smantana adaugata in ciorba de la inceput (asa ca daca nu va place cu smantana sa stiti ca sa mentionati inainte), parca isi are locul acolo (eu nu prea pun smantana in ciorba de fasole).
Bucatica de ardei rosu deasupra capacului nu-si are rostul, nici frunzulita de patrunjel, dar nu bag de vina la asta, este aspectul comercial, arata mai bine. Singurul lucru la care asi putea baga de vina, asta este trebue sa bag de vina la ceva, este ca nu a avut tarhon.
Daca in coltul meu de tara (adica in mijloc) am crescut cu tarhon in otet pus in zama de fasole, cu deala-mi place mai bine. Dar aia-i toata vina, si mica-i oricum, aproape ne-bagatoare in seama.
La celelate preparate, prea putin am de comentat. Protagonista aici e zeama, asa ca doar mentionez restul. Pastravul prajit extrem de bine, crocant pe deasupra si suculent dar facut la interior, gust bun si asezonat, se poate trece cu vederea peste cartofii “natur”.
Adica cartofi fierti de fapt, dar lumea le zice natur…Eu ii cam detest. Nu din cauza ca-s cartofi fierti, ci din cauza ca ar putea fi chiar “natur”, dar cu mai mult patrunjel pe ei, mai mult unt, sare, piper, o idee de paprica…asa-i nu-mi plac cartofii natur.
Puiul la gratar, il mentionez, a fost facut si el bine, tot la fel ramas zemos la interior si nu cum se usuca in alte parti de zici ca mananci carton. Cartofii prajiti = cartofi prajiti.
Iar desertul la randul lui, o “halca” mare de inghetata, pusa pe un pat de compot de fructe, din conserva) peste care a fost aranjata o plapuma groasa de frisca si decorata cu ciocolata si…decoratii. Nimic special, in afara de marimea imensa cu care domina farfuria…masa aproape.
In concluzie, am fost si voi merge din nou la Restaurant Ciao, am mentionat si pe FB, unul dintre restaurantele care cu timpul imbunatatesc mancarea comparat cu majoritatea care o fac buna o vreme apoi standardele scad drastic.
Desi cum am mentionat, toate celelalte preparate gustate aici au fost foarte acceptabile, eu tot pe zama mea de fasole cu ciolan in paine merg. Ca-s ardelean, si zama-i zama!!!
Alte idei, imagini, discutii pe Facebook desigur: www.facebook.com/bucatarialuiradu