Restaurant terasa “Nora”, Timisoara.
Asi putea începe articolul ăsta cu pâinea de casa, proaspata si pufoasa de la “Nora”, sau cu o descriere amanuntita a afinatei servite înainte.
Dar mai bine le mentionez doar și trec direct la subiect.
Painea de casa Nora.
Inca o data din cauza căldurii am poposit pe terasa la “Nora” unde ventilatoarele mergeau la maxim. Am ajuns destul de târziu, după 10PM lucru care după cum am aflat ulterior nu-i indicat dacă vrei sa mănânci bine, mult și sa petreci ceva vreme cu vinurile roșii și deserturi.
Localul se închide la 12AM așa că am cam consumat în graba.
Meniul la “Nora” este impresionant. Preparate vanatoresti, mistret, caprioara, altele care nu le vezi des pe alte meniuri, iepure, berbecut, meniu special specific sarbesc, gratare, peste și multe altele.
Limba cu masine.
Deci afinata buna, palinca de prune buna și ea. Am ales, destul de greu, trei aperitive. Personal am mers pe limba cu măsline. Si doua portii de creier pane. Bine am făcut.
O portie destul de generoasa a apărut pe farfurie, trei felii mari de carne în sos cu măsline negre.
Delicious după cum și comesenii mei au vociferat după ce au apucat sa guste. Carnea moale se topeste in gura (nu ca asi avea probleme cu o carne mai tare, deaia am dinti), sosul aromat, gros și lipicios. Poate un sortiment de măsline diferit ar fi dat un gust mai puternic și mai bun.
Aproape ca am lins farfuria, dar m-am abtinut și în loc am sters-o bine cu pâinea proaspata.
Am degustat bineinteles și din creierul pane, foarte gustos și pregătit bine, dar n-am băgat prea mult în seama eram prea preocupat cu farfuria mea.
Creier pane.
Preparatele principale au apărut și ele imediat după ce-am terminat. Lumea se grăbea, am mentionat mai sus ora tarzie.
Friptura de mistret cu cartofi swabi, tochitura “Nora”, varza calita cu ciolan și coaste de porc la grătar cu cartofi. Salata de varza alba lângă. Doua pocale de vin roșu “vinul casei” din nou foarte bun s-au alăturat pe masa.
Friptura de mistret cu cartofi swabi.
Din nou, friptura de mistret a fost superioară, superb făcută cu carnea moale, sosul generos și cu multe (poate prea multe) legume, cartofii proaspeti și aromati. Desi n-am reușit să termin tot din farfurie, carnea nu a avut nici o șansă, am infulecat-o ca un lup.
Tochitura Nora cu mamaliguta.
Apoi am gustat din restul bunatatilor. Tochitura cu sos și multe carnarii, cârnați, sunculita și mamaliguta de lins pe degete. Varza aromata și (cred făcută si la cuptor) nu prea moale sa se dezintegreze nici prea tare sa crantane în dinti. Felii de ciolan pe deasupra complimentau peisajul.
Varza cu ciolan.
Coastele prăjite perfect la grătar fiecare de marime uriasa, de dinozaur parca.
Coaste de porc.
Cu mare rapiditate a fost adusa și clatita “Nora”. Un vulcan construit pe-o clatita. Crema din belsug, și spuma de ou pe deasupra, ah, vedeti in poza.
Totul a fost extraordinar de bun la “Nora”. Din păcate deși amiabila servirea a lăsat putin de dorit. Chelnerul nostru, părea om cu experienta multa în domeniu, s-a purtat o idee ca și cum ne face un favor și el ne plătește pe noi.
Înteleg ca se grăbea acasă, dar și după plata, și după ce probabil a calculat bacsisul și a realizat ca e cam salariul lui pe cel putin doua zile, tot ne-a grăbit. Si cu greu am obtinut o caserola sa punem cele trei sferturi de desert ramase.
Clatita Nora.
Totuși la “Nora” o sa mă întorc. Poate o sa schimb ospătarul dacă stau la alta masa, dar mă întorc. Mai sunt multe pe meniu care trebuie degustate și sper sa fie de aceiași calitate.
P. S. Pentru ospătarul nostru.
Dacă am greșit și printr-o mare eroare ti-am subestimat salariul cu ceva sute bune sa mă scuzi și sa mă corectezi data viitoare.
Ficat de gasca prajit cu ceapa crocanta la Nora.