Carne fripta la ceaun. Cu costita si carnati, in sos.
Am pornit de la SlanaFest 2014, deja “arvunit” pentru un ceaun barosan. Adica sa-l fac…sa-l facem, sa-l mancam . N-am avut in cap cam cum si ce sa facem asa ca am avut vreme pe drum sa ne sfatuim si sa hotaram “intamplarea”.
Lumea se tragea catre fasole cu afumatura, buna nu zic, si chiar mergea, dar fasole cu afumatura am facut in acelasi loc data trecuta.
Asa ca am chibzuit sa facem ceva diferit. Un fel de prajeala, un fel de carne fripta la ceaun, un fel de tochitura sau un fel de pomana porcului.Pe care nu-l aveam si nici nu l-am taiat. Dar am mai facut asa ceva, similar, in oala de tuci pe aragaz de multe ori, si numai laude am primit.
Pana la urma, am zis ca mergem dupa reguli de baza, adica carne multa, afumatura, vin si rachie din abundenta, si daca-s urmate bine, trebuie sa iasa ceva de treaba. A si iesit. O mancare pe cinste si o beuta pana la 6 dimineata apoi. Ca asa-i normal. Zic io.
UPDATE: 2/2/18 Atat de simplu se face de in clipul de mai jos aveti o reteta similara, facuta in vasul de fonta, pe aragaz. Cu putina bere (merge si bere de ce nu) si fiarta mai repede sub capac.
- 2,5kg ceafa de porc
- 7-800g costita afumata
- 7-800g carnati proaspeti afumati
- 500g ceapa
- 1 capatana usturoi
- 3-4 frunze dafin
- sare, piper
- 400g untura de porc sau ulei
- Pentru servit:
- mamaliguta
- branza
- muraturi
- Vin, tuica
Deci am pus mana (cumparat desigur) pe cea mai mare ceafa de porc de la macelarie (mai buna decat pulpa, devina mai moale si se face mai repede), o juma’ de metru de costita afumata si de la gaza am facut rost de 1m de carnat, scos chiar din afumatoare unde isi astepta la frig sfarsitul.
Le-am taiat toate bucati mari, asa cam de 6cm patrate, mai dreptunghiuri,…costita, pe coasta, carnatii de juma de schioapa. Am curatat ceapa si usturoi, le-am taiat marunt toate.
Am incins untura (material de baza in Ardeal) in ceaun pana aproape sa fumege, am pus toata carnaraia la foc mare sa se rumeneasca. Odata rumenita, am adaugat si ceapa si usturoiul, frunzele de dafin, o idee de sare (costita si carnatul pot fi sarate asa ca atentie la sare) si piper.
Le-am calit cateva minute, si apoi am acoperit totul cu apa si am lasat sa fiarba bine, amestecand din cand in cand. Tuica si vin se pune, acum, dar doar in burta mesenilor, nu in ceaun, desii merge putin, pana la urma se evapora tot, asa ca nu-i de stricat vinul pe asa ceva.
Initial nu arata asa de apetisant, plus lumea se teme, ba ca ramane prea mult “sos”, ba ca se zdrobesc de tot carnatii in ceaun, ca ramane carnea tare sau ca nu ramane destul “zaft”. Insa cu rabdare, si cu vin bun pe langa, totul devine la final exact cum trebuie.
Cand se evapora aproape tot lichidul, reduceti focul la ceaun, amestecati mai des sa nu se prinda si sa se arda, sosul se ingroasa de la ceapa (si daca se mai sparge cate o bucata de carnat ce-are?) si de la usturoi. Carnea si restul de carnaraie o sa inceapa iar sa se rumeneasca in ceaun, sa prinda culoare si gust de prajala din nou.
Acum e momentul sa “trantiti” mamaliga pe masa, sa presarati branza (noi am avut amestecata de vaca si de capra) pe deasupra, si sa serviti o muratura pe langa, sa mai taie din bogatia sosului si a carnii. In cazul nostru, niste crastaveti murati, numa buni, adusi tocmai de la Sasciori de la poalele muntelui.
Copyright secured by Digiprove
Buna!Nu vreau sa fiu răutăcios dar te chinui sa scrii, nu o faci.O copie nereușită a marelui Radu Anton Roman!